Vrajitoarea din Branesti

Vrăjitoarea din Brănești

Îmi povestea bunicul meu că undeva prin 1994-1995 a plecat de la muncă noaptea, pentru că el era paznic și atunci trebuia să stea până târziu, undeva pe la 1 dimineața, când se făcea schimbul de tură. A plecat de acolo și, pe drumul spre casă, trecea pe lângă casa unei bătrâne de la marginea pădurii, despre care se zicea că se ocupa cu farmece, blesteme, dezlegări și altele.

Când a ajuns în dreptul porții bătrânei, a zis că a văzut-o cum stătea în curte, cu o lumânare lângă ea, care pâlpâia întruna, de parcă sufla cineva în ea. Țin să menționez că era vară și nu bătea vântul. Bunicul a auzit-o pe bătrână cum șoptea ceva foarte repede, parcă într-o altă limbă. L-a făcut curios și s-a ascuns după un copac, urmărind-o, să vadă ce se întâmplă.

Bătrâna a început să nu mai șoptească, ci să vorbească puțin mai tare și să gesticuleze cu mâinile, iar flacăra pâlpâia din ce în ce mai tare. Cu fața spre pădure, bătrâna a început să arate cu degetul. Bunicul nu înțelegea spre ce arăta, pentru că nu vedea nimic. Când s-a uitat mai bine, a început să vadă cum, din pădure, încep să apară niște ochi care, deși era noapte și întuneric, erau lucioși și negri și ieșeau în evidență ușor. Au început să apară din ce în ce mai mulți ochi care, parcă, îl priveau direct în suflet.

Dintr-o dată, poarta bătrânei s-a trântit, fără ca cineva să o atingă. Bunicul s-a speriat și a început să fugă. În timp ce fugea, a auzit-o pe bătrână cum râdea. S-a simțit urmărit tot drumul până acasă și nu putea să-și scoată imaginea acelor ochi din cap. A ajuns, într-un final, acasă, s-a schimbat de haine și s-a pus în pat să doarmă. Dar, când închidea ochii, vedea doar imaginea din pădure.

S-a dus să se spele pe față, a mai stat puțin și s-a pus iar în pat. Când mai avea puțin și îl lua somnul, a auzit niște bătăi mici în geam, ca și cum ai bate cu unghia. S-a ridicat repede, speriat, s-a uitat pe geam, dar nu era nimic afară. Și-a făcut o cruce și s-a pus la loc în pat. Din fericire, l-a luat somnul, dar mi-a spus că a visat că se plimba prin pădure, noaptea, dar parcă îi mergeau picioarele singure, nu putea să se oprească, și cu cât mergea mai mult, cu atât începeau să se arate mai mulți ochi și auzea multe șoapte.

La un moment dat, s-a oprit, iar în fața lui a apărut bătrâna vrăjitoare, care i-a spus: „Ai făcut mare greșeală că ai îndrăznit să mă urmărești.” S-a trezit a doua zi transpirat și speriat. S-a îmbrăcat și a plecat la muncă. A zis că e doar un vis.

A doua zi, era tot de noapte. A așteptat să plece de la muncă, fiind foarte curios ce face bătrâna. A ieșit din nou și s-a dus după același copac, așteptând să vadă ce face bătrâna. A așteptat puțin și bătrâna a ieșit iar, tot cu o lumânare și tot cu fața spre pădure. A început să vorbească și să gesticuleze cu mâinile. Au apărut iar ochii, dar de data asta a fost diferit. Ochii acum aveau și corp. Erau multe umbre mari, cu ochi negri, lucioși, care ieșeau în evidență printre copaci. Era foarte speriat, dar parcă ceva nu îl lăsa să plece de acolo. Nu putea să se miște.

Umbrele începeau să se apropie de casa vrăjitoarei. Erau din ce în ce mai mari și parcă prindeau textură. Erau înalte, cu mâinile și degetele lungi. Când au ajuns lângă casă, vrăjitoarea a ridicat mâinile spre cer și a spus: „Blestemat fie acest sat și pedepsiți să fie cei păcătoși!” Atunci umbrele au început să se împrăștie în toate părțile. A spus că a simțit un fior rece pe ceafă și, cumva, a reușit să fugă acasă.

De atunci, au început să se întâmple tot mai multe lucruri ciudate în sat. Se auzeau sunete stranii și strigăte din cimitir, oamenii se îmbolnăveau și mureau în somn, iar după moarte li se făceau ochii de sticlă, negri. Sătenii și-au dat seama cu greu cine era de vină, până când unchiul meu le-a povestit ce a văzut. Atunci, oamenii, nervoși, i-au dat foc casei vrăjitoarei, au îngropat-o, au înțepat-o în inimă și, de atunci, totul a revenit la normal.

Sursa: Cătălin, Brănești – culeasă în iunie 2025