Cu mulți… mulți ani în urmă, copil fiind, mergeam cu o mătușă la Spitalul de Boli Mintale, unde mătușa era asistentă. Priveam fiecare bolnav… întrebam despre el, despre boala lui...
Ce mi-a atras în mod deosebit atenția: un tânăr... Nu avea 40 de ani, dar avea părul alb și stătea pe o bancă cu o batistă în mână — o batistă brodată, dar stremțuită de trecerea timpului... Nu vorbea cu nimeni, doar îl auzeai murmurând încet: „Când mai vii să mă vezi, Ana?”
Am întrebat pe mătușa și, la început, nu voia să îmi spună. Dar, la insistențele mele… a cedat.
Îl chema Sergiu și fusese șofer pe o basculantă, într-un șantier. Căra pietriș din balastieră. Avea cam 19 ani. Într-o seară, a rămas până mai târziu să lucreze și, întorcându-se spre casă, a zărit o fată care i-a făcut semn să oprească, rugându-l să o ducă acasă.
S-a suit în mașină și a spus că o cheamă Ana și vine… dar nu a continuat. De unde... Vorbea puțin, iar nici el nu prea avea chef — obosit fiind. Au stabilit ca duminică să meargă acasă la ea și… i-a lăsat batista.
Au trecut zilele și… duminică dimineața, îmbrăcat, parfumat, cu un buchet de flori în mână, a pornit către casa fetei.
A sunat la ușă. Era o casă mare, tip vilă… dar tăcută. A auzit pași, iar o doamnă ușor grizonată, dar îmbrăcată toată în negru, l-a întrebat:
– Bună. Cine sunteți și ce doriți?
– Sunt o cunoștință a fiicei dvs., Ana. Am venit să o caut, așa cum am stabilit.
Femeia l-a privit lung, speriată, și a întrebat:
– Când ai stabilit să te vezi cu ea? Și unde ai întâlnit-o?
Atunci băiatul i-a relatat tot cu amănuntul… și i-a arătat și batista, chiar.
Femeia îl asculta… lacrimile îi șiroiau pe obraz și abia a putut spune:
– Domnule… nu se poate. Ori este o glumă… ori nu ești sănătos… dar fiica mea a murit acum un an într-un accident de mașină. Și da… batista e a ei.
L-a poftit în casă și i-a arătat poze cu ea… poze de la înmormântare… Bietul băiat era tulburat, tremura… nu înțelegea cum este posibil.
A plecat… amețit, împreună cu mama fetei, la cimitir, unde era îngropată fata. Nu pot spune exact — pentru că nimeni nu știe — dar când a pus florile pe mormânt, a văzut-o zâmbind… și i-a spus:
„Mulțumesc pentru flori… și că ai venit să mă vezi!”
I-a spus mamei fetei, dar nu își putea explica… femeia chiar crezându-l nebun.
A plecat acasă. A povestit mamei sale ce i s-a întâmplat. Mereu vorbea cu Ana… spunea că vine mereu la el.
L-au internat în spital. Și mulți l-au uitat… Mama lui s-a prăpădit… poate și tatăl… Dar singura care mai venea era… mama fetei.
– Ce faci, Sergiu? – îl întreba ea și îl mângâia pe cap. – O aștept pe Ana… mai târziu vine… – răspundea el.
Au trecut ani și ani… Dar povestea aceasta mi-a rămas în minte, deși mama mă certa și nu m-a mai lăsat să merg cu mătușa la spital.
Sursa: Doina Coman, Piatra Neamț, culeasa in iulie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.