La marginea satului Brănești, aproape de o movilă veche pe care nimeni nu o mai săpase de zeci de ani, trăia o moașă bătrână, tanti Sofia. Știa leacuri, descântece și, când se năștea un copil, chema „duhurile bune” să-l apere. Dar mereu, înainte de fiecare naștere, mergea la movila aceea, unde spunea o rugăciune și aprindea trei lumânări.
Nimeni nu o întreba de ce.
Până când ea a murit.
După înmormântarea Sofiei, ceva a început să se întâmple cu nou-născuții din sat. Se nășteau sănătoși, dar la ceasurile mici din noapte, plângeau cu o voce care nu era de copil. Era mai groasă. Mai grea. Și nu se opreau, oricât i-ai legăna. Unii părinți spuneau că bebelușii lor stăteau cu ochii larg deschiși în întuneric, privind în colțurile unde nu era nimeni.
Apoi a apărut un alt zvon…
O femeie din capătul satului, Irina, a spus că, într-o noapte, s-a trezit și a văzut copilul ei ridicat în fund, deși avea doar două săptămâni. Iar din gura lui… ieșea un râs scurt, bătrân, hârâit.
În noaptea următoare, bebelușul a murit. Fără motiv. Fără boală. Doar cu ochii deschiși și gura încleștată, ca și cum încerca să țipe — dar ceva îi sugea strigătul.
Sătenii au început să bănuiască adevărul: bebelușii nu erau singuri. Cineva — sau ceva — încerca să se întoarcă printre vii, folosind trupurile lor firave.
O femeie bătrână a spus că tanti Sofia, de-a lungul anilor, a ținut ascuns un păcat vechi: în tinerețe, găsise sub movila aceea o groapă cu oase de prunci, îngropați în taină în vremuri de foamete, când mamele își vindeau sufletele pentru o bucată de pâine.
Ea încercase toată viața să țină spiritele sub pământ. Dar acum...
Plânsul venea din nou, nu doar din case, ci și de sub movilă, în toiul nopții. Oamenii treceau pe lângă ea și auzeau suspine slabe, urmate de o tăcere apăsătoare și un miros greu de lapte acru și pământ reavăn.
Unii zic că, dacă te apropii prea tare, auzi vocea unui copil care spune:
„Mi-e frig... pot să intru înăuntru?”
Dacă răspunzi „da”, îl vei auzi râzând. Și în noaptea următoare, în casa ta va începe să plângă un copil care nu e al tău.
Și nu va pleca. Niciodată.
Sursa: Alina Mirela, București, culeasa in iunie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.