Iele

Iele #R_M

Ielele, fetele rele din mitologia românească, sunt cele mai fascinante creaturi despre care românii transmit, din gură în gură, poveşti şi legende de sute ani. Fetele frumoase care dansează noaptea în păduri, goale sau îmbrăcate în rochii vaporoase.

Cine au fost ielele?

Ca şi denumirea, originea ielelor este la fel de controversată. Lazăr Şăineanu a considerat că ielele sunt, de fapt, sufletele unor femei vrăjite care după moarte nu şi-au mai găsit liniştea. Există legende care susţin o altă versiune: ielele ar fi de fapt fiicele lui Rusalim-Împarat, care îi urăsc pe crestini, pentru că supuşii tatălui lor au trecut la creştinism.
Etnologul Tudor Pamfile, care s-a ocupat şi el de mitul ielelor, a găsit o altă explicaţie. Ielele au fost cele trei fete ale lui Alexandru Machedon pe nume Catrina, Zaina şi Marina care au băut din apa vie şi au devenit creaturi supranaturale.

Alte legende spun că, la origini, ielele ar fi fiicele Cosânzenei , zeiţa Lunii care a trăit o iubire incestuoasă cu Soarele. Cei doi au fost despărţiţi şi blestemaţi să nu se mai întâlnească niciodată, iar cele trei fiice au fost trimise pe pământ să despartă tinerii îndrăgostiţi.

Dimitrie Cantemir aminteşte şi el de iele în ” Descrierea Moldovei”, numind ielele "nimfe ale aerului, îndragostite cel mai des de tinerii mai frumosi"

Legendele despre iele, care diferă de la regiune la regiune, spun că făpturile apar în grupuri de trei, cinci sau şapte. Poveştile le înfăţişează pe zânele rele din mitologia românească ca fiind foarte frumoase, îmbrăcate în veşminte vaporoase sau pur şi simplu goale. În poveşti apar noaptea, pe câmpuri şi în păduri, departe de ochii lumii. Legendele mai spun că ielele încing hore nebune şi vesele pe care ochii muritorilor de rând nu trebuie să le vadă. În urma lor rămân semne ale unor cercuri de foc din iarbă arsă.

Daca doriți voi scrie si o poveste cu iele.