Paranormalul din viata mea

Paranormalul din viața mea

Părinții mei, când s-au cunoscut, mama era de o religie, iar tata de alta. În scurt timp, mama s-a mutat la tata acasă, unde el locuia cu părinții lui. Mama, fiind dintr-o familie mai săracă, nu era acceptată de bunicii din partea tatălui. Bunicii, fiind înstăriți – pe acele vremuri erau primii din sat care au avut televizor – nu erau deloc de acord cu mama și se comportau urât cu ea.

Uneori, tata mai consuma alcool, dar nu era violent... până când bunica, în satul în care a crescut ea – Dumești, din Vaslui – a apelat la o femeie care făcea farmece. De câte ori mergea în acel sat, lua din lucrurile mamei, cum ar fi haine, și le ducea la acea vrăjitoare. Imediat după, tata începea să se comporte urât cu mama, o lovea, etc... dar doar atunci. Comportamentul a continuat o perioadă, chiar și după ce s-au mutat la casa lor, dar nu pentru mult timp. Bunicii își doreau ca tata să ia o altă fată, nicidecum pe mama. Acum, bunicii au decedat.

A doua poveste e legată tot de tata. Cum am zis, mergea la „gagici” într-un sat alăturat și, cam de fiecare dată, avea același traseu, adică pe șoseaua principală, pe asfalt. Mergând așa, deodată, în spatele lui se auzeau pași... de copite. Se oprea, se uita în jur, nu vedea nimic și nici copitele nu se mai auzeau.

Locul dintre satul meu și cel în care mergea e despărțit de un șes, unde e doar câmp. El susține și ținea să creadă că era un țap. Dar cumnata lui, fiind din satul respectiv, mi-a zis că acolo era o femeie care făcea farmece. Și din ce mi-a povestit, când era mai mică, a mers cu cineva la acea femeie, ca să-i ghicească în cărți, sau nu știu exact ce... și a spus că femeia avea o carte cu vrăji și, când a rostit ceva, cartea s-a deschis singură la o anumită pagină!

A treia poveste e despre o femeie din satul meu, de care se zicea că făcea vrăji. Ai mei îmi spuneau mereu să mă feresc de ea, că este o persoană care deoache. Într-una din serile de iarnă, veneam de la săniuș, pe la ora 22, și am văzut-o la o fântână, undeva la vreo trei case distanță de locuința ei. Spunea ceva deasupra fântânii… nu știu ce, dar m-am speriat groaznic. Am lăsat capul în pământ și am mers mai departe.

Din ce am auzit a doua zi, un vecin cu care ea nu se înțelegea și-a găsit porțile murdare cu ceva roșu – se presupune că era sânge. Un alt eveniment legat de ea a avut loc la o nuntă din sat, unde am fost și noi invitați. Pe atunci, la nunți se dădeau și cadouri, nu doar bani. Ea a adus o pătură, cum se purta pe atunci la țară. Mirii, știind cu ce se ocupa, au preferat să nu primească acea pătură și au încercat să-i dea foc… dar pătura nu ardea deloc! Nu se aprindea în niciun fel!

Iar ultima poveste este legată de perioada în care am stat în chirie, acum vreo doi ani. Am locuit timp de patru ani la o femeie în vârstă, dar în ultimul an am început să simt prezența unei entități în camera mea. O vedeam ca pe o ființă neagră. Îi distingeam forma urechilor și îi simțeam respirația. Uneori o vedeam în cameră, alteori chiar deasupra mea, cum mă privea și mă atingea.

Mă trezeam din somn, dar nu mă puteam mișca, nici vorbi, chiar dacă încercam. Nu-mi reveneam până nu dispărea acea entitate. Nu știu dacă voia să-mi facă rău sau dacă, pur și simplu, credința mea în Dumnezeu era mai puternică. Alții spun că asta se numește „paralizie în somn”... dar dacă e așa, de ce nu am mai pățit nimic de atunci, de când m-am mutat?

Ce-i drept, de atunci somnul meu nu mai e somn odihnitor, dar acea prezență nu mi-a mai apărut. În schimb, femeia la care stăteam blestema foarte mult, spunea ce-i venea la gură. Acum a decedat, anul trecut.

Sursa: Andrei Mereu, Iași, culeasa in iunie 2025