Bradul - aducător de moarte?
Stăteam cu buni la noi în curte zilele acestea, iar în fața casei și în spate avem plantați niște brazi decorativi. Destul de înalți și frumoși, fac umbră vara pe terasă. Unchiul și verișorul meu, care locuiesc cu noi în casă (casa fiind o construcție foarte mare și împărțită în trei părți), se îngrijesc de ei și mereu au grijă ca brazii să nu depășească, în înălțimea lor, lungimea casei (cred că am scris corect în română, să mă corectezi tu, te rog).
Fiind și ei la masă cu noi și discutând despre brazii noștri, întreb și eu: „Dar de ce niciodată brazii nu cresc mai înalți decât casa? Poate ne-ar da mai multă umbră, nu?”
Și atunci unchiul, verișorul și bunicul meu s-au întors către buni. Ea a zâmbit și mi-a zis așa: „Ține minte pentru tine, când te vei muta la casa ta: bradul care crește mai mare decât casa aduce nenorociri.”
Eu, mirată, m-am uitat la ea, iar buni a continuat: „Când Oana era mică (prietena mea din povestea anterioară, care murise de aprindere la cap), a mers pe deal și de acolo a adus acasă niște puieți de brad. I-a plantat în grădina unde obișnuiai să te joci și tu cu ea, și apar pe fundal în pozele voastre împreună. După ce a murit Oana, eu m-am dus la mama ei (să-i spunem mătușa), pentru a mai sta cu ea, și când am intrat în curte văzusem brazii plantați de Oana, care crescuseră mai înalți decât casa.
«Uite, aici, în brazii ăștia, tot a stat și cântat cucuveaua înainte să moară Oana», a spus supărată mătușa.”
După ce părinții Oanei și surorile ei au părăsit casa și a cumpărat-o unchiul meu (fratele lui buni, din povestea anterioară, care se sinucise), bunicul meu a mers și a încercat să scoată brazii plantați de Oana. „Ai fi zis că nu vor să iasă din pământ nicicum. Până la urmă am cedat și doar i-am zis lui Petru să aibă grijă la brazi – să-i taie, să-i tundă, să nu crească mai mari decât casa – și o să mă gândesc eu la o soluție cum să-i scoatem de acolo.”
Zis și făcut. Pe perioada cât unchiul meu era bine, totul era îngrijit. Îmi amintesc și eu, din copilăria mea, cum mergeam să-l vizitez, mai ales fiind și casa unde locuise prietena mea, și mereu simțeam că ea este acolo, lângă mine.
Ei bine, după ce unchiul începuse să nu mai stea la casa de la sat și deja îmi cumpărase apartamentul la oraș, grădina a cam rămas în voia sorții. Mereu, când bunul voia să meargă să taie brazii, el zicea: „Lasă, că nu oi muri eu acum de la brazi.”
După cum îți poți imagina, când a dispărut unchiul și, înainte să aflăm vestea că l-au găsit înecat, buni a fugit la casă să vadă dacă au crescut brazii… și, într-adevăr, crescuseră.
Familia care locuiește acum, de ceva ani, tot în aceeași casă, i-a lăsat și ei să crească, iar acum aceștia acoperă cu totul casa. Nu mare i-a fost mirarea lui buni când a auzit că familia plănuiește să plece, pentru că membrii se tot îmbolnăvesc sau li se întâmplă tot felul de necazuri și dau vina pe casă.
Și ca să dea buni și un alt exemplu: grădinița din sat (care acum este în paragină), după ce nu s-a mai îngrijit nimeni de ea și brazii au crescut, copiii au început să se îmbolnăvească pe rând, subit, și grădinița s-a închis. Până în ziua de azi, nimeni nu mai vrea să pună piciorul pe acolo.
Povestea cu "aprinderea la cap":
www.facebook.com/photo.php?fbid=1040531441585616&set=pb.100068863101443.-2207520000&type=3Poestea cu fratele lui buni care se sinucisese:
www.facebook.com/photo.php?fbid=1041105271528233&set=pb.100068863101443.-2207520000&type=3Sursa: s-a păstrat anonimă, Tapia - Timis, culeasă in august 2025
