The forest

Padurea Aokigahara, unul din cele mai sumbre si misterioase locuri. Moartea pluteste in aer si ii conduce spre streang pe cei fara speranta. O poveste cat se poate de sinistra si cat se poate de reala, asa cum va povesteam aici. Trebuie sa recunosc ca un film despre Aokigahara mi s-a parut o idee aproape geniala. Nu m-am asteptat la un film revelatie. Imi doream o doza sanatoasa de horror atmosferic, cu jump-scares bine facute si ceva nebunie asiatica pe ici pe colo. Ce a iesit de fapt din The Forest? Un film mult mai putin infricosator decat documentarul acesta, pe care il recomand de fiecare data cu caldura. Si ar fi bine daca tot ce i-ar lipsi lui The Forest ar fi teroarea…

the_forest_natalie_dormer

Natalie Dormer (cunoscuta publicului larg din serialul Game of Thrones) este Sara, o tanara care e legata de sora ei geamana, Jess, printr-o legatura psihica ciudata. Cand ceva rau se intampla cu Jess, data disparuta in padurea sinuciderii de la poalele muntelui Fuji, Sara strabate jumatate de glob pana in Tokio, unde pleaca in cautarea surorii sale. O premiza destul de buna: doua surori gemene cu un fel de superputere si o padure misterioasa plina de fantome si demoni. Avand in vedere fauna horror asiatica asteptarile de la Aokigahara cresc exponential.

The Forest trebuia sa fie in primul si in primul rand despre padure, din care trebuia sa faca la propriu un organism viu. Sara si Jess aveau sa fie simpli spectatori. Regizorul Jason Zada a vrut insa un pic din toate – un trecut intunecat si dramatic pentru cele doua surori, ceva jump-scares, cateva scolarite asiatice care alearga bezmetic in miez de noapte printre copaci, un strain misterios (Taylor Kinney) si nu in ultimul rand o poveste despre o padure bantuita. Insa nu prea i-a iesit nimic.

Sara nu are character development chiar daca se pune accentul in mod obsesiv pe un episod dramatic din trecut si pe legatura ei cu Jess. Ramane doar un personaj de hartie care intra in Aokigahara pentru ca asa simte. Intuitia ei feminina nu convinge si lasa publicul complet nepasator. Culmea e ca nu e vina lui Natalie Dormer, care trage de scenariul cat de mult poate.

The-Forest-movie

Documentarul Vice de care aminteam mai sus spune absolut tot ce trebuie sa stiti despre padure, chiar mai mult. Cum si ce spune The Forest, mi se pare ca seamana izbitor de mult cu Aokigahara din documentar. Ar fi fost bine daca ar fi pastrat reteta si s-ar fi vrut un documentar ceva mai artistic. Zau ca incep sa ma gandesc ca nu m-ar fi deranjat asa de tare daca ar fi fost un POV. Macar s-ar fi renuntat la scenele profetice din vis, care tin sa o avertizeze pe Sara.

Vorbind strict despre scenele de horror pur, nelipsite desigur, nu le-am vazut niciodata sensul, iar pe alocuri devin ridicole. Din nou, cred ca ar fi fost bine daca s-ar fi mers pe o ploaie de jump scares, macar asa The Forest ar fi fost amuzant. Inteleg conceptul de a speria populatia de mall prin aparitii fulgeratoare de chipuri descompuse si sunete care ating decibeli impresionanti. Asa se face in horror. La o adica asa a facut si The Conjuring si a mers. Dar in 90% nu merge, pentru ca iubitorul de horror si-a calit ochiul de nenumarate ori cu asa ceva. Gore-ul din The Forest nu produce decat o grimasa neplacuta si un cascat.

Apoi ar mai fi motivele asiatice, desigur utilizate confuz si prost. Prin Aokigahara misuna si o scolarita ciudata, venita parca din alt film, care incearca de mai multe ori sa o conduca pe Sara catre Jess. Dar faptul ca dispare din senin sau ca rade Dumnezeu stie de ce, nu aduce nicio clipa cu motivul ala care combina straniul si nebunia in filmele asiatice.

Nu are sens sa dezvalui finalul filmului si nici macar ce s-a intamplat cu Jess. Nu conteaza, cum nu conteaza nici intreaga pelicula. Nu il vedeti, nici daca sunteti fan Natalie Dormer