Monstrii - atunci si acum

Monstrul prinde viata o data cu intunericul si copilaria. Prima data ne apar mascati de umbre si conturati vag de lumina lunii. Stau langa dulap sau langa piciorul patului si ne privesc cu ochii lor turbati si rosii. Inchidem ochii, tragem patura peste cap si speram ca pur si simplu se vor pierde in noapte si nu ne vor trage cu ei in barlog. Monstrul, care este la inceput o certitudine groteasca, un fiu al Tartarului venit pe Pamant special pentru a chinui copii, devine in cele din urma o naluca si apoi o simpla amintire.

Ne propunem sa vedem dincolo de temerile naturale si uitate despre monstrii, si sa intelegem de ce adulti fiind, fascinatia pentru bau-bauul din dulap ramane in noi la fel de vie ca in copilarie.

Monstrii – alaturi de noi de la inceputul civilizatiei
hidra
Hidra din Lerna
Monstrul reprezinta in primul rand abaterea de la normalitate, inexplicabilul, si din aceste motive a fost natural inglobat in cultura oricarei civilizatii.

Mitologia greaca abunda de monstrii, care sunt in aceeasi masura hibrizi cat si anomalii, hiperbole. Sa ne
amintim doar de muncile lui Hercule si de celebra hidra din Lerna, de minotaur, de Medusa sau de creaturile
fantastice din calatoria lui Ulise (sirenele sau ciclopii). Si mitologia nordica abunda in monstrii. Pamantul,
Midgard, este inconjurat de Jormungand, sarpele care a atins proportii de neimaginat, fiind obligat sa isi inghita propria-i coada.

anubis55
Zeul egiptean Anubis
Vechile religii politeiste abunda in zeii hibrizi, avand de cele mai multe ori trup de om si cap apartinand regnului animal. Ii amintim pe Anubis, zeul mortii la egipteni, divinitate avand cap de sacal, sau pe indianul Ganesha, divinitate cu cap de elefant. In cultura traditionala japoneza apar yokai, creaturi fantastice complexe, dar care capata infatisarea populara de hibrizi, jumatate om-jumatate pasare.

Monstrii sunt departe de a fi simple creaturi malefice, hibrizi infricosatori a caror menire este sa sfarseasca ucisi de erou. Ei joaca un rol vital in mitul genezei universului. Sa ne amintim ca in mitologia greaca ordinea a fost instalata pe Pamant doar dupa ce Zeus i-a nimicit pe Titani. In mitologia scandinava, lumea asa cum este ea acum, a fost creata din ramasitele uriasului Ymir. Astfel, sangele gigantului s-a transformat in mari si oceane, dintii lui in pietre, oasele in munti iar parul devine paduri si codrii. In credinta mesopotamiana o serpoaica a nascut toti zeii iar pentru hindusi, intregul univers se afla pe Sarpele Lumii.

leviathan
Leviathan
Crestinismul a redus destul de mult numarul de monstrii. Apar Behemoth, fiara apocalipsei si Leviathan, creatura care se inrudeste cu crocodilul si traieste in adancuri. In ceea ce ii priveste pe monstrii, Crestinismul inlatura tot ceea ce inseamna sacralitate, si acestia devin personificari ale insusi diavolului.

Monstrii – atunci si acum
Daca in lumea antica monstrii erau temuti si sacralizati, in Evul Mediu au devenit creaturi misterioase, malefice si intunecate. Si in aceasta perioada monstrul este asociat in special cu hiperbola si cu hibridul. In textele medievale gasim mentiuni catre giganti (regele Hygelac pe care nici un cal nu il putea purta, inca din copilarie). De asemenea, hibrizi de toate felurile par sa salasluiasca in colturi ascunse ale lumii (Marco Polo vorbeste despre pasarea grifon care poate insfaca un elefant).

twins
Gemeni siamezi
Copiii nascuti cu malformati sau gemenii siamezi sunt privit tot ca si monstrii. Malformatiile copiilor reprezinta in Evul Mediu, urmari ale desfranarii parintilor, care au trait in afara poruncilor lui Dumnezeu.
Pe masura ce umanitatea se indreapta spre Renastere si Iluminism, monstrii pasesc pentru prima data din sfera mitului si incep sa fie priviti ca si o curiozitate stiintifica. Un pas remarcabil din lungul voiaj al intelegerii monstrilor s-a facut in secolul XIX, odata cu primele majore descoperiri paleontologice. Oamenii descopera ramasitele dinozaurilor, monstrii care stapanisera lumea cu milioane de ani in urma, si incep sa isi puna primele intrebari fundamentale cu privire la originea vietii pe Pamant.

Fascinatia pentru monstrii nu dispare nici in prima jumatate a secolului XX, ciudatii gasindu-si o casa la circ si castigandu-si existenta sustinand spectacole pentru curiosi.

Tot in secolul XX, odata cu cinematografia explodeaza imaginatia si monstrii adevarati vad pentru prima data lumina zilei. Dar asta, e o alta poveste!