Fantoma de la gara de nord din Timisoara

Fantoma de pe Gara de Nord din Timișoara

(poveste spusă de tatăl meu, petrecută cu aproximativ 40 de ani în urmă)

Vă scriu și eu o întâmplare povestită de tatăl meu, de pe vremea când era tânăr, acum vreo patru decenii.

Era o seară grea de iarnă, cu vânt puternic și viscol de nu vedeai la doi metri în față. Zăpada se învârtea haotic prin aer, iar frigul pătrundea prin orice haină, oricât de groasă ar fi fost. Tatăl meu aștepta trenul în Gara de Nord din Timișoara, cu gândul să meargă la sat, acasă. Gara era aproape pustie, iar viscolul făcea să pară că totul e din altă lume, încremenit în timp.

Stătea pe peron, cu capul în jos, chinuindu-se să-și încălzească mâinile în buzunare, când, deodată, o voce feminină limpede, dar venită parcă din neant, i-a șoptit foarte clar, chiar lângă ureche: „Trage-te la o parte… urmează să ai trei copii.”

Instinctiv, fără să stea pe gânduri, s-a tras un pas înapoi. Chiar în acel moment, trenul care nici măcar nu se auzise apropiindu-se a trecut cu viteză prin fața lui, la o distanță periculoasă. Dacă ar fi rămas pe loc, probabil n-ar mai fi apucat să povestească nimic.

Șocat, s-a uitat imediat în jurul lui. Nicio persoană în apropiere. Doar viscolul și zgomotul metalic al trenului care se îndepărta. Vocea nu părea să fi fost a cuiva din lume. A simțit un fior rece, dar nu de la frig, ci de la ce tocmai trăise. A simțit că a fost salvat. Dar și că fusese… avertizat.

Anii au trecut. Suntem doi frați, eu și sora mea, născuți în anii ’90. Părea că acea „profeție” s-a oprit la doi. Însă, cu mult mai târziu, după vârsta de 45 de ani, tata a mai avut un copil, cu altă femeie. Al treilea. Exact cum spusese vocea.

N-a mai auzit niciodată acea voce. Dar nici nu a uitat-o vreodată.

Sursa: Bogdanov Zoran, Timișoara, culeasa in iunie 2025