Mireasa de la miezul noptii - satul Sinca Veche - Brasov

Mireasa de la miezul nopții – satul Șinca Veche, Brașov

Toamna anului 1968. În satul Șinca Veche, la poalele Făgărașului, se pregătea o nuntă mare: Ioana și Ionel, doi tineri din familii respectate, urmau să se căsătorească după o logodnă de aproape un an. Ioana era frumoasă și blândă, iar lumea spunea că „ar aduce pace într-o casă, chiar și la dușmani”.

Cu o săptămână înainte de nuntă, fata a plecat cu mama ei în Brașov, să-și ridice rochia de mireasă comandată dintr-un atelier. La întoarcere, căruța în care se aflau a fost lovită de un camion, iar Ioana a murit pe loc. Rochia a fost găsită sfâșiată, cu voalul prins între roțile căruței.

Toți din sat au fost șocați. Mama fetei a leșinat la înmormântare. Ioana a fost îngropată în rochia de mireasă, cu voalul nou pus peste față. Preotul, tulburat, a spus doar:

„Nu s-a stins, a fost luată. Mireasa rămâne mireasă, chiar și între lumi.”

În noaptea în care trebuia să aibă loc nunta, în curtea casei lui Ionel se ținea totuși o masă de pomenire. Lumea era îmbrăcată în negru, cu fețele triste. În jurul orei miezul nopții, câinii din curte au început să latre puternic. Cineva a bătut de trei ori în poartă.

Un băiat de 14 ani, verișor cu mirele, a deschis. Acolo, în fața porții, stătea o fată îmbrăcată în rochie albă, murdară pe tiv, cu fața acoperită de voal. Nu a spus nimic. A intrat în curte, iar lămpașele s-au stins toate în același timp.

Băiatul a țipat. Lumea a ieșit. Nu era nimeni. Dar pe aleea de pământ rămăseseră urme clare de pași — dar doar la intrare, nu și la ieșire.

În acea noapte, Ionel a avut un vis: Ioana stătea pe marginea patului, cu mâinile în poală.

„M-ai chemat... și-am venit. Dar nu e locul meu. Nu mai deschide poarta, că data viitoare vin să stau.”

A doua zi, băiatul s-a dus la mormântul ei și a găsit voalul miresei ridicat de vânt, atârnat într-un pom, deși fusese prins bine în coșciug. L-a lăsat acolo. N-a mai fost văzut niciodată.

Ionel n-a mai fost același om. Nu s-a căsătorit niciodată.

Și azi, bătrânii din Șinca Veche spun că dacă o mireasă moare înainte de nuntă, trebuie să-i arunci rochia în apă curgătoare, altfel „o poartă și dincolo, și vine când e chemată”.

„Să nu faci pomană la ceasul nunții, că se deschid porțile dintre lumi.”

Sursa: Alina Mirela, intamplata in Șinca Veche, Brașov, culeasa in iulie 2025