Mi-a povestit bunica, într-o seară, ceva ce i s-a întâmplat tatălui ei – adică străbunicul meu. N-a spus-o ca pe o poveste de groază, ci mai mult ca pe o amintire care i-a rămas vie.
Pe vremea aia, în sat era un ţigan pe nume Liţu, cunoscut pentru că lucra foarte bine cu fierul. Făcea potcoave, cuţite, fiare de plug – orice aveai nevoie. Era priceput, dar şi un pic... altfel. Lumea îl respecta, dar parcă îl privea cu o uşoară reţinere. Se zvonea că nu e chiar om ca toţi oamenii.
Străbunicul avea nevoie de ceva lucrat şi, ca să-l prindă sigur acasă, s-a dus la el dis-de-dimineaţă, pe la răsărit.
A bătut la uşă, dar n-a primit niciun răspuns. Uşa era întredeschisă, aşa că a intrat încet, cu gândul că o fi dormind sau poate e prin curte. Înăuntru era o cameră mică, cu vatră în colţ, nişte oale şi câteva obiecte aruncate pe nişte rafturi.
Dar ce l-a făcut să încremenească a fost un animal mare care dormea ghemuit lângă foc. La început a crezut că e un câine, dar când s-a uitat mai atent... şi-a dat seama că era un lup. Unul masiv, cu blana zburlită, care respira adânc.
A simţit cum îl trec fiorii. I s-a făcut pielea de găină şi parcă nici nu mai ştia dacă să facă un pas înapoi sau să-l strige pe Liţu.
Atunci, din colţul camerei, ţiganca – nevasta lui Liţu – i-a spus calm:
— Nu te teme, că e Liţu al meu.
N-a spus-o în glumă. Nici măcar nu părea mirată că omul găsise un lup în casă. Pentru ea, părea ceva... obişnuit.
În momentul următor, lupul s-a ridicat alene, s-a scuturat, a ieşit pe uşă... şi după câteva minute a intrat Liţu – omul, cu haina lui neagră, cu mâinile murdare de funingine, ca şi cum tocmai ieşise din atelier.
Străbunicul n-a întrebat nimic. Şi nici ceilalţi n-au explicat. A vorbit cu el despre ce avea de făcut şi a plecat cumva... altfel decât venise. Mai tăcut.
Iar ani mai târziu, când povestea întâmplarea, spunea mereu acelaşi lucru:
— Nu ştiu ce era. Dar ştiu ce-am văzut.
Se zicea prin sat că unii oameni se pot preface în animale. Că unii sunt priculici. Şi toţi şopteau că Liţu era unul dintre ei.
Sursa: Ioana Neag, Alba Iulia, culeasa in iunie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.