Fantoma mortului pe deal

Fantoma mortului pe deal

Vă spun o poveste pe care am auzit-o acum vreo 45 de ani, de la bunicii mei. Am fost crescută în casa bunicii până la 7 ani, pentru că părinții lucrau și nu se puteau ocupa de mine.

Este vorba despre un dascăl, „Domnul Grigore”, care îl însoțea pe preot la slujbele de înmormântare. Însă, cred că în acea zi fusese o nuntă, într-un sat vecin numit Viforeni (întâmplarea se petrece pe dealurile dintre Viforeni și Botești). Nu existau atunci mașini sau alte mijloace de transport, așa că dascălul, pentru a ajunge acasă după slujba de nuntă (unde a și petrecut până spre miezul nopții), și-a luat servieta — în care avea cărțile de rugăciuni, psalmii și Biblia — și a pornit pe jos, peste deal.

Obosit, atât de la drum cât și de la petrecere, mai cădea din când în când, dar se ridica și continua, ținând strâns de servietă. Nu o lăsa din mână pentru nimic în lume.

(Îmi amintesc că, atunci când mergeam noi, tinerii, la discotecă în Viforeni, chiar aproape de vârful dealului era o cruce despre care se spunea că acolo murise cineva. Întotdeauna era o senzație înfricoșătoare când treceam prin acel loc.)

Ei bine, după ce a trecut de acea cruce, pe lângă domnul Grigore a apărut cineva. L-a întrebat, văzându-l obosit:

– E așa de greu? De ce nu lași jos servieta măcar pentru puțin?

Și când dascălul a lăsat servieta jos, acel „cineva” l-a luat în primire și a început să-l plimbe prin toate dealurile din zonă. Nu-și mai amintea cum sau în ce fel, dar dimineața s-a trezit într-un loc necunoscut, epuizat, cu hainele rupte și murdare.

S-a întors acasă cu greu, s-a „primit” (cum se zice la noi când te speli și te curățești după ceva rău), apoi a plecat spre locul în care își amintea că lăsase servieta. Drumul nu era unul circulat, dar, cu noroc, a găsit-o exact unde o lăsase.

Din acea zi, domnul dascăl Grigore nu a mai participat niciodată la petrecerile de după cununii.

Sursa: Otilia Boboescu, Bacău, culeasa in iunie 2025