Mica introducere in lumea lui Anne Rice

You will never grow old and you will never die! ” (Anne Rice, Interviu cu un vampir, 1976). Lestat are dreptate dar suntem oare conștienți ce înseamnă să fii iubit de Moarte? Știm oare ce înseamnă ca Moartea să iți cunoască numele dar mai ales, să nu te poată atinge? Ar trebui să comunicăm universului ceea ce ne dorim cu adevărat, nu să dezvăluim lucrurile ce ne înspăimântă. Răul este un punct interesant de vedere.

Totuși, îngerii lui Anne Rice sunt o metaforă a condiției umane. Vampirii sunt znameniile cu suflet nemuritor dar cu trupul omenesc. Dar și ei pot fi distruși emoțional, pot suferi sau înnebuni.

Îmi este greu să vorbesc despre o filosofie atât de cuprinzătoare în doar câteva cuvinte, astfel încât voi încerca să deschid poarta către grădina Edenului îngrijită de Rice, în speranța ca personajele ei vor îngădui, mai departe, să descuie ușa ce duce direct la inima scriitoarei.

Anne Rice este autorul a peste 30 de romane dintre care amintesc Cronicile Vampirilor, Noile Cronici ale Vampirilor, Cronicile Vrăjitoarelor, seria dedicată lui Iisus Hristos, Cântecele Serafimului, Cronicile „The Wolf Gift”, „The Sleeping Beauty Quartet” plus o varietate largă de subiecte ce nu fac parte dintr-o serie anume precum The Feast of All Saints, Mumia, Vioara,The servant of bones ș.a.

AnneRiceBooks

Universul lui Rice este unul alegoric. Ne putem plimba pe străzile Romei Antice când răsare soarele sau, de ce nu, putem admira piramidele; la prânz suntem martorii construirii marilor catedrale ale Rusiei sec. XV-XVI; plimbarea de după amiază o petrecem în apropierea francezilor revoluționari iar noaptea suntem într-un pridvor de bazilică, vrăjiți de vocile joase din strană.

Stilul ei de a-și transmite gândurile prin scris a fost puternic dezbătut. Romanul ei de debut, Interviu cu un vampir, în 1976, a fost primit cu multe cronici negative, făcând-o astfel pe autoare să se îndepărteze de genul fantastic/supranatural pentru o vreme. Totuși, Vampirul Lestat (1985), a doua carte din seria Cronicilor, a fost primit cu ovații de către public și critici, prima ediție fiind vândută în peste 75.000 de exemplare.

Anne Rice s-a bucurat de un suport enorm din partea comunității LGBT, mulți percepând personajele din această serie ca fiind niște simboluri alegorice ale izolării și îndepărtării de societate. Este bine cunoscută poziția puternică a autoarei în apărarea comunității, ea locuind un timp în districtul Castro din San Francisco, cartier format din familiile acestei ghilde. Există și azi voci ce acuză stilul lui Rice ca fiind unul prea filosofic, lung, imprecis și complicat dar nimeni nu îi contestă liricitatea frazelor sau senzualitatea.

Imagine din filmul Interviu cu un Vampir
Imagine din filmul Interviu cu un Vampir
Horror-ul lui Rice este realitatea de zi cu zi pe care o trăim și noi. Susan Ferraro de la The New York Times notează că: Rice se indentifică cu vampirul, nu cu victima,horror-ul venind de la conștientizarea răului din noi. Vampirii ei sunt vorbăreți, adoră istoria, legendele, miturile, desfac firul în patru, sunt filosofi, dezbat problematica originii binelui și răului.

Într-un interviu acordat unui radio, Anne i-a menționat pe Charles Dickens, Virginia Wolf, John Milton, Ernest Hemingway, William Shakespeare, Sartre, surorile Bronte și Henry James ca fiind cei ce au influențat-o pe acest drum.

Motivul ce a impulsionat-o să scrie este unul tragic, anume moartea fetei mai mici din cauza leucemiei la o vârstă foarte fragedă. Rice a recunoscut pentru Independent că pierderea fetiței a creat baza pentru a aduce la viață alte ființe, la fel de însângerate sufletește precum era ea în acele momente disperate. Dar rănile s-au vindecat în timp, Rice fiind capabilă, mai mult ca niciodată, să fie receptivă la frumusețile lumii dar și la incertitudinea universului. Mai mult decât atât, Anne Rice a devenit genul de om optimist, liberal.

Soarta a hotărât ca Anne Rice să rămână doar cu fiul său cel mare, Christopher Rice, autor la rândul său, soțul acesteia, poetul Stan Rice, murind în 2002.

Revenind la arta lui Rice, genurile alese de autoare sunt ficțiunea gotică, horror-ul, erotic, ficțiunea creștină și fantezia.

Fiind crescută într-un mediu romano-catolic, Rice s-a îndepărat de credință, devenind agnostică la începuturile maturității. Totuși, în urma unei reîntoarceri la catolicism în decursul anilor 2000, autoarea publică romanele Domnul Hristos: Fuga din Egipt și al doilea volum Drumul spre Cana. Peste câțiva ani, însă, va avea parte de încă un scandal mediatic în urma publicării unui mesaj prin care se dezice de instituția Bisericii[1], dar menționând că Mântuitorul a rămas în centrul vieții sale și că singura modalitatea de a intra în comuniune cu El este simplul dar sincerul dialog , ca de la persoană la persoană, nefiind nevoie de dogme,ceremonii sau reguli stricte, impuse de muritori. În prezent, se consideră ca fiind parte a umanismului secular.

Luna martie îi este dedicată în întregime iar acest lucru nu poate decât să ne bucure! J

To be continued…….

Lista publicațiilor:
The Vampire Chronicles

Interview with the Vampire (1976)
The Vampire Lestat (1985)
The Queen of the Damned (1988)
The Tale of the Body Thief (1992)
Memnoch the Devil (1995)
The Vampire Armand (1998)
Merrick (2000)
Blood and Gold (2001)
Blackwood Farm (2002)
Blood Canticle (2003)
Prince Lestat (2014)[88]
New Tales of the Vampires

Pandora (1998)
Vittorio the Vampire (1999)
Lives of the Mayfair Witches

The Witching Hour (1990)
Lasher (1993)
Taltos (1994)
Christ the Lord

Christ the Lord: Out of Egypt (2005)
Christ the Lord: The Road to Cana (2008)
Christ the Lord: The Kingdom of Heaven (in progress)
Songs of the Seraphim

Angel Time (2009)
Of Love and Evil (2010)
The Wolf Gift Chronicles

The Wolf Gift (2012)
The Wolves of Midwinter (2013)
Miscellaneous novels

The Feast of All Saints (1979)
Cry to Heaven (1982)
The Mummy, or Ramses the Damned (1989)
Servant of the Bones (1996)
Violin (1997)
Born for Atlantis (TBA)
Under the pseudonym Anne Rampling

Exit to Eden (1985)
Belinda (1986)
Under the pseudonym A. N. Roquelaure

The Claiming of Sleeping Beauty (1983)
Beauty’s Punishment (1984)
Beauty’s Release (1985)
Beauty’s Kingdom (April 21, 2015)
Non-fiction

Called Out of Darkness: A Spiritual Confession (2008)
Short fiction

October 4, 1948 (1965)
Nicholas and Jean (1966)
Interlude with the Undead (Playboy, January 1979)
The Master of Rampling Gate (Redbook, February 1984)
[2] “Today I quit being a Christian…. I remain committed to Christ as always but not to being ‘Christian’ or to being part of Christianity. It’s simply impossible for me to ‘belong’ to this quarrelsome, hostile, disputatious, and deservedly infamous group. For ten years, I’ve tried. I’ve failed. I’m an outsider. My conscience will allow nothing else.”