Strigoiul din Cilieni Olt

Strigoiul din Cilieni, Olt

O întâmplare reală din zona Olteniei
În Oltenia a murit străbunicul meu, de vreo 80 și ceva de ani.
Fiind copil, tot auzeam prin casă vorbindu-se că acesta era strigoi și că era dintre cei periculoși.
Nu știam ce înseamnă asta, dar am aflat... și am simțit pe pielea mea.

În Oltenia se practică și înțepatul strigoiului sub buric (asta îl face să fie mai puțin malefic și să nu aibă puterea de a lua cu el alți membri ai familiei). Acest lucru s-a întâmplat și cu străbunicul meu, apoi înmormântarea a decurs normal.

Ce s-a întâmplat după înmormântare a fost un șoc pentru toată familia.
A doua zi, am mers la bucătărie cu mama mea, pentru a servi un musafir cu un pahar de suc. Numai că paharele nu mai erau așezate așa cum le lăsase mama după ce le-a spălat (paharele erau puse cu gura în jos, ca să se usuce) — acum erau întoarse într-o tavă și pline cu un lichid de culoare mov.

Speriată, a venit în camera unde se afla oaspetele și a început să povestească cele întâmplate. Oaspetele a încercat să o liniștească și i-a spus că poate nu-și amintește și chiar ea a pus ceva în pahare.

Coșmarul nu s-a oprit aici.
Seara, după ce se însera, toată familia era apăsată de un fior și o teamă profundă, ca și cum o făptură invizibilă ar fi fost în aceeași încăpere cu noi.

În fiecare seară, timp de o săptămână, se auzeau bătăi în ușa de la intrare (menționez că locuiam într-un sat, la curte), iar când verificam, nu era nimeni. În momentul în care eram toți în dormitor, bătăile începeau din nou. Asta s-a întâmplat zilnic, până când ne-am dat seama că străbunicul era vinovat pentru toate cele povestite.

În acea noapte, animalele din grajd au început să se agite și să scoată tot felul de sunete. Tatăl meu a verificat, dar nu era nimic.
Dimineața următoare, în grajd, am găsit un bolovan de ciment de vreo 10–15 kg, apărut de nicăieri, iar animalele erau foarte speriate.

Dar asta nu e tot.
La două zile, mama mea s-a apucat să schimbe lenjeria de pe pat, iar în acel timp a strigat cineva la poartă. A ieșit pentru 5 minute, iar când s-a întors în casă, lenjeria era schimbată, iar peste pernele din pat era așezată o pereche de pantofi cu toc de-ai mamei.

Aceasta a rămas blocată și i-a povestit tatălui toată întâmplarea. Atunci au luat decizia de a merge la mormânt și de a-l deschide împreună cu cineva care se pricepea la înțepat strigoi, un om renumit pentru așa ceva.

Din câte am înțeles, l-au înțepat în inimă (menționez că atunci când s-a întâmplat asta, am simțit un fior rece și cum teama de a simți o prezență străină în cameră a dispărut — ba chiar am început să ies din casă, chiar și pe întuneric).

De atunci, totul a revenit la normal.

Sursa: s-a pastrat anonima, Cilieni, Olt, culeasa in iulie 2025