Ce va urma sa va spun este o intamplare de mai bine de 10 ani, intamplare care a avut loc mai precis cand aveam 5-6 ani.
Totul a inceput la gradinita. Era o zi obisnuita, ma jucam si desenam ca orice alt copil de acolo. O fetita (care imi era colega) cu parul blond ce avea un colier in jurul gatului se apropie de mine si imi vorbeste desi nu ne placeam prea mult. Imi amintesc ca mi-a spus ceva despre colierul pe care il purta.
Mi-a spus ca daca il privesc prea mult sau daca il ating ceva ma va vizita la noapte, va intra pe geam in dormitorul meu. Mi-am imaginat pe moment cum va intra o creatura pe geam si ma va privi cum dorm, dar apoi mi-am zis ca ea vrea doar sa ma sperie.
Am incercat sa nu ma gandesc restul zilei la ce mi-a spus si aproape am reusit…pana a venit noaptea. Intunericul s-a lasat repede si imi era putin frica sa dorm singura, dar nu puteam sa le spun adultilor, nu voiam sa le spun. In acea noapte am adormit greu. Dimineata am fost usurata ca nu s-a intamplat nimic si ca povestea s-a dovedit a fi inventata.
Dupa cateva zile, saptamani chiar, am reusit sa uit cu totul de povestea aceea. Intr-o noapte insa, dupa ce am adormit…a venit. M-am trezit in mijlocul noptii, ceva neobisnuit pentru mine, si privirea mi s-a indreptat spre usa dormitorului. Desi era intuneric, puteam distinge silueta ce statea langa usa.
Era mare cam de 1.80 cm si parea gras, umflat. Nu avea niciun fel de trasaturi…nu avea chip…si cu toatea acestea imi dadeam seama ca ma priveste. M-am prefacut ca dorm ca sa-l pot studia mai bine, incercam sa imi dau seama cine este si de ce sta in camera mea. M-am ridicat in fund crezand ca intunericul si imaginatia imi joaca feste…dar era tot acolo…
Citeste si povestea de groaza: Masca de gaze M-am pus din nou cu capul pe perna, iar silueta a inceput sa se miste. Venea spre mine parca schiopatand, aplecat spre stanga, cu bratul stang lasat moale pe langa corp si bratul drept miscandu-l putin pentru a-si pastra echilibrul. In acel moment m-am ridicat din nou in fund crezand ca va disparea, speram ca intunericul ma pacalea si ca acolo era de fapt un morman de haine. Dar era adevarat…totul era adevarat…silueta s-a opirt la trei pasi de mine si ma privea…sau privea in spatele meu…sau imi privea sufletul…
M-am ascuns sub patura cu speranta ca va pleca, dar nu s-a intamplat. S-a intors in pragul usii si a ramas acolo, cu fata spre mine.
Nu stiu cum, am adormit. Dimineata am privit usa, m-am uitat la locul in care a pasit acea silueta si nu era nimic neobisnuit, nicio urma, nicio senzatie ciudata cand treceam pe acolo. Nu am spus nimanui ce s-a intamplat pentru a nu mi se spune ca nu a fost real sau ca a fost o iluzie. Copil fiind, parintii sigur ar fi spus ca a fost doar imaginatia mea.
Am reusit sa ascund aceasta intamplare multi ani si acum cand ma gandesc nu imi vine sa cred ca am ramas calma cand alti copii ar fi tipat si ar fi plans…am ramas calma si nu am simtit frica…cred ca a stiut asta.
De atunci ma trezesc in fiecare noapte si uneori, cand e o liniste mormantala in camera, am impresia ca este inauntru si ma priveste.
Poveste de groaza scrisa de: Alexandra
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.