Prinsul goangei - descantec de protectie impotriva vrajitoarelor

„Prinsul goangei” - descantec de protectie impotriva vrajitoarelor

După cum am povestit și în prima istorisire, bunica mea a pierdut o fetiță, dar asta a motivat-o să ajute și alte persoane, așa cum a putut și cum a învățat de la tatăl ei (străbunicul meu).

Nu este vorba despre vrăjitorii sau lucruri de genul acesta, ci mai mult despre descântece. Cum o numește ea – și cum se numește la noi în zona Olteniei – „Prinsul goangei”.

Descântecul respectiv avea rolul de a ajuta o femeie cununată religios să nu fie afectată de vrăjile altei persoane care voia să o despartă de soțul ei sau să-i aducă vreo boală din senin, pusă de mâna unei vrăjitoare sau de „argintul viu”.

Din ce îmi amintesc eu, se practica un mic ritual în care persoana care venea la bunica mea ca s-o ajute să scape de necaz trebuia să îi aducă: o furcă cu lână albă și un fus. Pe fusul respectiv trebuia să fie tors un fir din lâna adusă, doar în zilele de luni, marți și joi.

Bunica mea, când primea aceste lucruri, se ocupa de ele doar în ziua de sâmbătă sau duminică (niciodată în zilele de post), și doar dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui. Înfigea furca într-un anumit loc din grădină, unde îi spunea un descântec anume. Apoi, în termen de două săptămâni (știu că o să pară ciudat ce urmează să spun, dar chiar așa se întâmpla), în lâna din acea furcă apărea o anumită insectă („goangă”), iar ea doar o lua de acolo, o punea într-o sticluță și o sigila ca să nu poată ieși.

Apoi chema o persoană din familia fetei și îi dădea sticla respectivă, cu condiția ca aceasta să fie ascunsă foarte bine – undeva unde fata care avea nevoie de ajutor să nu o poată găsi.

Îmi amintesc o întâmplare când cineva a venit, o dată, pentru fata ei care avea probleme, ca s-o ajute. Toate bune și frumoase până în ziua când a pus furca în grădină. În prima noapte după ce a fost pusă, dimineața, când s-a trezit, nu a mai găsit-o înfiptă în locul respectiv, ci era aruncată pe jos. Ea a crezut inițial că poate pisicile s-au jucat cu ea și a căzut (cert este că niciodată nu s-a întâmplat cu celelalte să cadă sau ceva de genul, și singura pisică pe care o aveam era în casă).

A pus-o din nou la locul ei, alături de încă două, iar a doua zi dimineață, când s-a trezit să o verifice – să vadă dacă găsește „goanga” respectivă – furca era ruptă toată și aruncată peste gard, în afara casei. Atunci și-a dat seama că fata pentru care o pusese avea ceva în neregulă cu ea.

Știu că a chemat-o pe maică-sa și i-a spus că nu poate să o ajute cu nimic, pentru că fata ei merge la o vrăjitoare ce se ocupă cu magie neagră, iar aceasta nu o lasă să facă nimic.

Sursa: Liliana Gaita, Drobeta-Turnu Severin, culeasa in martie 2025