Sunt pe multe grupuri de Facebook legate de lucrurile care îmi plac foarte mult: cristale, pescuit, spiritualitate etc.
Despre mine: mă deochi extrem de ușor, sunt genul de om care se „face ghem” doar cu o privire sau o vorbă urâtă.
Acum ceva ani, un domn de pe grupul de geologie a spus că are cabană la munte, în zona Alba Iulia, și că ne invită pe toți din grup la o mini-vacanță gratuită. Well, why not? Grupul era serios – nimeni nu-și permitea să fie aiurea, pentru că după aia te știa tot internetul și nu mai vindeai o piatră niciodată, dacă era!
Booon. Am ajuns acolo: eu, proprietarul și încă un tip pe care nu-l cunoșteam face to face. Fiecare avea camera lui la cabană, așa că totul părea ok, în afară de răul meu de mașină. Nimic ciudat până aici.
Acolo însă era și un pădurar, amărât, vai steaua lui. Din vorbă-n vorbă, zice tipul ăsta – să-l numim Andrei, deși îl cheamă altfel – că el vede, face și drege. Mă cheamă și pe mine și, așa tam-nesam, mă întreabă:
– Ce culoare vezi la pădurar?
Am zis că văd verde, dar că parcă e o anomalie la umăr. Pădurarul a spus apoi că fusese împușcat în umăr, mai demult.
Booon. „Andrei” se apucă să intre în detalii, să-i facă Reiki... În fine, eu m-am dus în camera mea. Ceva nu mi s-a părut în regulă! Deja ce se întâmpla alături degenerase. „Andrei” se schimbase la față, dar într-un fel urât. Mi se făcuse frică de el. Îl întreba pe pădurar despre morți, cu cine vrea să vorbească etc.
– Hai, vino și tu să vezi! – mi-a zis. – Nu! Niciodată! Pentru că nu știi ce și cine vine, și nu vreau nici măcar să văd!
M-am dus în camera mea, unde oricum aveam senzații ciudate, neplăcute.
Partea frumoasă vine acum. Am citit Acatistul Sfântului meu preferat – Sfântul Efrem. L-am rugat să mă apere de orice întâmplare rea. Nici nu voiam să știu ce se întâmpla în camera cealaltă.
Spre seară, când a venit și proprietarul, ne-am așezat toți la masă. „Andrei” s-a uitat la mine (nu știa că am citit Acatistul Sf. Efrem) și a zis:
– Ție nu pot să-ți fac nimic... Stă un Sfânt foarte puternic lângă tine, chiar acum!
– Dar nici nu te-am rugat să-mi faci ceva! Nu se face nimic fără acord! Nici curățare, nici vindecare. Iar eu nu mi-am dat acordul!
– Dar cine e Sfântul acela care e lângă tine acum?
– Este Sfântul Efrem.
Ochii lui „Andrei” nu mai erau umani.
A doua zi, am invocat un motiv legat de muncă, mi-am făcut bagajele și dusa am fost. Înapoi la București. Decât așa vacanță gratis… mai bine deloc.
Am aflat ulterior că omul se ocupa cu magie neagră și că a fost într-adevăr o minune ce s-a întâmplat. Pentru că – după cum v-am zis – un simplu deochi neintenționat mă pune la pat o zi întreagă: dureri de cap, vomă, diaree… D-apoi ceva intenționat… cred că n-ar mai fi avut cine să scrie povestea asta! Sursa: Claudia Mihaela, București, culeasa in iunie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.