Moroaica din Bacau

Moroaica din Bacău

Într-un sat din județul Bacău, trăia o femeie despre care lumea vorbea în șoaptă. Nu pentru că era frumoasă sau bogată, ci pentru că avea ochii mereu întunecați și o liniște în jurul ei care nu părea firească.

În tinerețea ei, bunica mea se măritase din dragoste cu un flăcău din același sat. Erau tineri, frumoși, și păreau făcuți unul pentru celălalt. Dar liniștea lor nu a durat mult. O femeie din marginea satului, a început să-i dea târcoale bărbatului. Și, încet-încet, parcă nu-l mai recunoștea. Se răcea, o privea altfel, și dintr-un om cald devenise un străin.

Bunica era convinsă că fusese fermecat. Iar satul știa. Mama acelei femei, o bătrână cu două vaci și prea multă brânză, era vestită pentru meșteșuguri ascunse. Mergea des la piață, cu coșurile pline: smântână, brânză și lapte din belșug. Dar oamenii nu înțelegeau: cum putea să scoată atâta lapte din doar două vaci?

Unii spuneau că, la căderea serii, bătrâna ieșea în drum când se întorceau sătenii cu vacile de la păscut și murmura cuvinte vechi, de neînțeles. Când ajungeau să le mulgă, le simțeau mai ușoare, cu ugerul strâns ca și cum abia ce ar fi fost mulse.

Anii au trecut, iar bătrâna a murit. Când rudele au venit să curețe casa, au urcat și în pod. Acolo, printre pânze de păianjen și saci vechi, au găsit o vacă de lemn, atât de realist cioplită.

Se spunea că femeia o „mulgea” în taină, și laptele curgea, furat pic cu pic din ugerul vacilor altora. Era vaca ei fermecată. Cu ea făcea laptele, smântâna și brânza pe care le vindea. Cu ea își hrănea casa și, poate, puterile.

Bunica mea n-a uitat niciodată. Și nici satul.

Sursa: Livia Gabriela, Bacău, culeasa in iunie 2025