Nunta

Poveste trimisa de Corina Dumitru.
Multumim !
#NcZ

Nu credeam vreodată că nunta mea să de sfârșească în acest fel! Ar fii trebuit să fie cea mai frumoasă zi din viața mea...

Era o zi frumoasă de 13 octombrie. Totul a decurs normal până la apus, când avea să înceapă nunta. Urmă să mă căsătoresc cu o adevărata zeiță! Frumusețea apusului pălea in fața ei! Ce frumoasa era! Dar ceva frumusețea apusului era ceva necurat și mă înspăimântă, înghețându-mi răsuflarea.

S-a întunecat. Era timpul pentru jurăminte, când deodată un zgomot ce îmi spărgea timpanul, distruge liniștea și atmosfera de vis. La scurt timp de aude un țipăt. M-am dus sa vad de unde vine, dat mi-am găsit sora în brațele unei creaturi cu in chip zbârcit și urât, cu niste colți ascuțiți că lama și o privire ce mă sfida și îmi pătrundea până în suflet, traumatizându-mi existența. Încerc să o salvez, dar prea târziu deja creatura își înfipse colții in ea, mutilând-o. Nu a durat mult până ca ea sa nu mai fie printre noi.

Deodată, lumina de stinge brusc, eu rămânând în mijlocul pustiului întunericului. Lumea a început să țipe și să de izbească de mine ca și cum ar fugii de un pericol iminent. În acel moment nu mă gândeam decât la Melisa care e undeva în întuneric și are nevoie de mine. Încerc să o găsesc în beznă morții...

Lumina de reaprinde, dar eu aveam ochii lipiți și nu vedeam nimeni. Ultimul lucru văzut era sala plina de sânge și invitații mutilați.

La un moment dat, simt pe ceafa o răsuflare rece, apoi ceva mă izbește puternic. Cad într-o baltă de sânge.

Cu ochii împăienjeniți​, reușesc să îmi găsesc soția, plină de sânge la doar câțiva metri de mine. De fiecare dată când încercăm să mă apropii ea sângera mai tare iar creatura rânjea mai tare.

El de îndreaptă spre mine și îmi spune că dacă nu ii voi da sângele meu, voi asista la spectacolul dramatic in care Melisa va muri. Se uita fix in ochii mei. El îmi șoptește ceva, dar nu înțeleg. Intru într-o tranșa și....
Mâna mi de furișează in buzunar și ia briceagul. Acesta odată scos începe să mă înjunghie. Nu îmi dădeam seama cum și de ce mă înjunghii fara voia mea. Sângeram! Pierdeam foarte mult sânge.Mă simțeam că o fântâna arteziană. Mă prăbușesc, lipsit de putere .

Cu ultima forță pe care o mai aveam mă întorc spre Melisa pentru a-i spune că o iubesc, dar era prea târziu... Creatura își înfipse deja colții în ea, lăsând-o fără aier. Era deja moartă!

Vine la mine, ridicându mă de gât la o jumătate de metru de sol. Mi-a spus "Welcome to hell!" După îmi ia briceagul din mana și mă înjunghie cu putere în spate.

Din aceea seară nu l-am mai văzut sau auzit de incidente asemănătoare, dar există nopți când îi aud pașii și mă strigă sau mă privește. Îmi este frică să deschid ochii​, ca da nu îi văd și să urmeze altă crimă !