Se întâmpla în anul ’99, aveam 7 ani. Era prin perioada Paștelui. La noi, în zonă, se merge la cimitir pentru a da de pomană.
Cu câteva zile înainte, m-a luat mama cu ea să facem cumpărături pentru Paști, plus o coroniță cu flori de plastic pentru cimitir.
Bun. Am ajuns acasă, eu mi-am văzut de treaba mea, a venit seara și ne-am pus la somn. Eu dormeam cu mama, iar tata era în camera de lângă.
Noaptea târziu, mama a auzit gălăgie și a simțit că lipsesc din pat. M-a căutat și m-a găsit – eram adormită, dar cotrobăiam prin dulap. Mama credea că sunt trează și m-a întrebat ce fac. Eu i-am răspuns:
– Caut coronița... că mă așteaptă Maica (bunica) să merg cu ea.
Între timp a venit și tata și și-a dat seama că eu dormeam de fapt. M-a luat ușor în brațe și m-a dus înapoi în pat.
A doua noapte, când s-a făcut târziu, mama a auzit cum se ridică obloanele. S-a ridicat repede din pat și m-a întrebat ce fac. Eu eram în mână cu coronița de flori și ziceam din nou că mă duc, că mă așteaptă Maica. M-au luat iar și m-au pus la loc în pat...
A treia zi, ai mei erau deja speriați și nu mai știau ce să facă. Noaptea aia am dormit cu amândoi în cameră. Tata a stat de veghe, dar mama a adormit… și în somn i-a apărut Maica (soacra ei). Se făcea că era în camera noastră și stătea cu spatele la mama, dar mama îi vedea chipul în oglindă. Stătea pe un scaun și își pieptăna părul.
Mama, panicată, i-a spus:
– Ce cauți aici? Te rog, pleacă... o sperii pe fată!
La care ea a zâmbit și i-a spus:
– Mai am un prag de trecut... și iau fata.
Țin să menționez că eu și Maica ne-am născut în aceeași zi. Când ea a murit, eu aveam doar un an. Bătrânele din sat îi spuseseră mamei să facă un ritual de dezlegare, dar ea n-a crezut niciodată în așa ceva.
A patra zi de la toate aceste întâmplări, mama s-a speriat rău în urma visului și a decis împreună cu tata să dea foc la toată mobila care fusese a bunicii și să zugrăvească. Zis și făcut. S-au apucat de treabă, au renovat și au ars tot ce-i aparținea.
Seara, stăteam în altă cameră, cu toții. Pe jos erau niște saci, ca să nu murdărim de la vopsea. Îmi amintesc clar că nu dormea nimeni, când deodată am zis, bucuroasă:
– Auziți? A venit Maicaaa!
Mama, speriată și epuizată, m-a certat un pic, spunând să încetez. Dar tata a zis:
– Are dreptate fata... și eu îi aud pașii pe podea.
A fost ultima dată când am mai auzit-o.
Precizez că eu nu am cunoscut-o deloc, aveam doar un an când a murit, iar ai mei au dat foc la tot, inclusiv la poza ei. Deci nu îi cunosc chipul. Dar vreau să vă spun că, din când în când, visez o femeie fără chip, care îmi dă o stare de liniște... de bine. Și nu înțeleg niciodată de ce... sau ce înseamnă.
Aceasta a fost povestea mea, spusă de părinți, la câțiva ani după ce s-au întâmplat toate.
Sursa: s-a pastrat anonima, Caras Severin, culeasa in iulie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.