Casa de pe strada vantului - satul varful runcului

Casa de pe Strada Vântului - satul Vârful Runcului

Toți localnicii din satul Vârful Runcului evitau să meargă pe Strada Vântului după apus. La capătul ei, ascunsă printre brazi uscați și o ceață densă care nu dispărea niciodată, se afla o casă veche, din lemn înnegrit. Nimeni nu mai locuia acolo de decenii. Se spunea că era blestemată.

Într-o zi de noiembrie, Andrei — un tânăr fotograf pasionat de clădiri abandonate — a venit din oraș ca să exploreze casa. Nu credea în fantome, doar în cadre bine compuse și lumină naturală.

A intrat pe poarta scorojită și, imediat, vântul s-a oprit. Totul era tăcut. Niciun foșnet, niciun ciripit, doar pașii lui pe scândurile putrede. Ușa s-a deschis singură cu un scârțâit prelung.

Înăuntru era întuneric, dar lumina slabă a telefonului său a scos la iveală un hol lung, cu tapet decojit și oglinzi sparte. Pe unul dintre pereți era scrijelit un mesaj:
„Dacă vezi ce nu trebuie, vei rămâne aici.”

Andrei a zâmbit — probabil o glumă a unor adolescenți care fuseseră înaintea lui. Dar, când a făcut prima fotografie, ceva ciudat a apărut în ecranul aparatului: o siluetă palidă, înaltă, cu ochii complet negri, stătea în capătul coridorului. Dar nu era nimeni acolo.

A mai făcut o poză. Silueta era mai aproape.

S-a întors să plece, dar ușa dispăruse. La propriu. În locul ei era acum doar perete. Panicat, a încercat să spargă un geam — dar afară nu mai era nimic. Doar întuneric. Ca și cum casa plutea într-un gol negru, infinit.

De atunci, Andrei n-a mai fost văzut niciodată.

Unii spun că, dacă te duci noaptea și faci o poză spre fereastra de la mansardă, în imagine apare chipul lui, cu gura căscată într-un țipăt etern. Iar în colțul din spate… o siluetă palidă, cu ochi negri, te privește.

Și dacă o vezi cu ochiul liber... e prea târziu.

Sursa: Alina Mirela, București, culeasa in iunie 2025