Povestea este relatată de către bunicul meu (acum în vârstă de 86 de ani), pe vremea când încă eram copil, și reluată zilele trecute, când discutam despre strigoi și alte „minuni”.
Acum 72 de ani, vara, pe vremea când era un adolescent în vârstă de 14 ani, bunicul meu — copil crescut la țară — pleacă împreună cu încă doi prieteni cu oile pe câmp, la păscut. Făcea acest lucru zilnic, dar niciodată nu ajungeau acasă după apusul soarelui.
De data aceasta, fiind o zi extrem de călduroasă, au mers cu oile pe câmp departe de casă, până au ajuns la o pădure, unde s-au oprit să se răcorească. Orele au trecut, și soarele apusese, așa că au plecat grăbiți către casă, gândindu-se că părinții deja se îngrijorează.
Mergând ei pe drum, cu câinii înaintea lor (oile erau băgate prin porumb), s-au trezit deodată cu „ceva” în spatele lor. A descris-o ca fiind o femeie înaltă, în jur de 2 metri, toată îmbrăcată în alb, care nu vorbea — doar se ținea după ei.
Dacă ei se opreau din mers, se oprea și ea. Nu vorbeau între ei, pentru că știau de la bătrâni că nu aveau voie — că îi poceste. Au asmuțit câinii spre ea, dar nici vorbă să scoată vreun sunet.
Au ținut-o așa până au ajuns în dreptul unui cimitir. Atunci, ei și-au continuat drumul, iar „ea” a intrat în cimitir și s-a făcut nevăzută.
Sursa: Ștefan Carmen Nicoleta, Constanta, culeasa in iulie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.