Toamna târzie începuse să învăluie pădurile din jurul Cernicăi într-o ceață groasă, iar vântul aducea miros de frunze putrezite și pământ ud. Acolo, ascunsă între copaci bătrâni, stătea o casă părăsită, construită în 1934. O casă cu geamuri sparte, poartă ruginită și povești pe care nimeni nu mai voia să le rostească cu voce tare.
Mihai, un tânăr fotograf pasionat de locuri abandonate, auzise despre această casă de la un bătrân din sat:
„Să nu intri acolo noaptea. Casa asta a fost vie. Și poate încă mai e…”
Dar curiozitatea era mai puternică decât avertismentele. Într-o noapte de noiembrie, Mihai s-a aventurat cu aparatul foto și o lanternă. A intrat pe poarta scârțâitoare și a pășit în tăcerea dinăuntru. Podeaua scârțâia sub pași, iar pereții erau acoperiți de mucegai și urme ciudate, ca niște mâini înnegrite întinse spre ieșire.
În camera principală, a găsit un ceas de perete oprit la ora 3:17. Din reflex, a făcut o poză. Dar în clipa în care blitzul a luminat încăperea, o siluetă s-a reflectat în oglinda crăpată de lângă el. Era o femeie, îmbrăcată în alb, cu părul ud, ca și cum ar fi ieșit dintr-un lac. Dar nu era nimeni în spatele lui.
Mihai a simțit frigul în măduva oaselor. A vrut să iasă, dar ușa nu se mai deschidea. Când s-a întors, ceasul bătea. Tic-tac. 3:18. 3:19. Apoi, vocea femeii s-a auzit în șoaptă:
„De ce ai venit? El nu doarme încă…”
Din pod, au început să coboare pași grei. A urcat în grabă pe scări, dar acestea păreau să nu se mai termine. Întunericul devenea dens, mirosul de arsuri vechi îi invada nările. La capătul coridorului era o ușă. Când a deschis-o, a găsit un dormitor neatins de timp. În pat, o siluetă stătea nemișcată, cu spatele la el. Când s-a apropiat, silueta s-a întors lent.
Era o păpușă de porțelan… dar ochii îi clipeau.
A doua zi dimineață, localnicii au găsit poarta casei deschisă. Înăuntru, nici urmă de Mihai. Doar aparatul foto, lăsat pe podea, cu ultimele fotografii negre, distorsionate… și o singură imagine clară: o femeie în alb, ținând o păpușă și privindu-l direct în ochi.
Casa din 1934 încă stă în picioare la Cernica. Dar nimeni nu se mai apropie.
Pentru că, la 3:17 dimineața, ceasul încă bate.
Sursa: s-a pastrat anonim, Cernica, culeasa in iunie 2025
Albumul selectat nu contine nici o poza.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: Horrorx5
Mesaj:
Horrorx5
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.