John killer 1

Bună sunt noul editor și mă voi semna cu #Cco
John Killer partea l

Nu îmi aduc aminte nimic din aceea seară; știu doar că eram la înmormântarea bunicii și că am ieșit afară la o gură de aer. De atunci sunt în spital. M-am trezit acu'2 zile din comă, într un mod miraculos, după spusele medicilor. Părinții mi-au spus că am stat în comă 2 luni.
Nu îmi vine să cred că am fost în comă și că nimeni nu știe cauza exactă, toată lumea spune că a fost o lovitură la cap.
Am aflat după un timp că s-a demarat o anchetă pentru cele 2 prietene ale mele, care se pare că au dispărut inexplicabil și că eu sunt singurul martor. Singura problema este că eu nu îmi amintesc nimic din cele întâmplate și nu ii pot ajuta în anchetă.

După ce m-au externat coșmarul a început! Nimic nu mai era ca înainte. Simțeam un fior rece pe spate, cu fiecare pas, auzeam o voce răgușită cum mă strigă și mă simțeam urmărită. Era prima dată când părinții m-au văzut speriată, știind că sunt o fată fără frică, lucru ce i-a șocat.

Mama îmi spune zilnic că țip în somn și scot niște sunete înspăimântătoare chiar satanice în somn. Asta până într o zi când mi-am găsit mâna sângerândă, pe care scria în piele "John K". Iar am ajuns în spital, de data aceasta pentru a coase acea rană care a șocat doctorii la cât de adâncă era, dar degeaba. În fiecare seară cusăturile cedau și mă dureau, lucru ce nu îmi permitea să dorm.
Părinții credeau că sunt posedată. M-au dus la biserici, dar toți spuneau că sunt bine; așa că am ajuns la psiholog.
Acesta m-a indus in himnoză, unde au aflat ce s-a întâmplat în aceea seară.