să fim puțin mai sinceri, fără spectatori. Am urmat-o în tăcere, cu sticla de Tequila într-o mână
Aproape că mi-a scăpat un surâs — aproape — când mi-a oferit, cu un gest care părea atât
doar pentru mine, am tras-o discret mai aproape de ea. Nu era despre confortul meu.
în cuvinte atent alese, îți lăsa impresia că ești în control, iar când te simțeai în siguranță, lans
„A existat o vreme în care percepeam culorile vieții. Le simțeam. Le trăiam. Dar... e o epocă
studiindu-i chipul. Nu pentru a căuta validare, ci dintr-o curiozitate aproape inconștientă.
Era aproape tulburător, într-un mod tandru și paradoxal, cum Alexander — un bărbat a cărui
mine ca într-un reflex protector, ci de întreaga lui energie — de tonalitatea vocii lui, joasă,
care nu i se deschidea încă, ci cu o curiozitate tăcută, profund umană. Era o privire care nu
puțin sub pătura comună, adunându-mi picioarele sub mine ca un copil care-și face culcuș
surprind mimica, grimasele abia conturate care trădau gânduri nespuse, tensiuni nevocalizate,
absolutul rațiunii — în gândirea inflexibilă, lipsită de nuanță, dar atât de profundă.” Pauzez,
