puțin sub pătura comună, adunându-mi picioarele sub mine ca un copil care-și face culcuș
într-o lume care încă nu s-a dovedit periculoasă. M-am întors ușor într-o rână, sprijinindu-mi cotul pe spătarul canapelei, iar tâmpla pe pumnul strâns. Voiam să-l privesc. Să îi
