absolutul rațiunii — în gândirea inflexibilă, lipsită de nuanță, dar atât de profundă.” Pauzez,
un zâmbet îmi atinge colțul buzelor. „Dar n-am s-o fac.” Tonul meu e domol, aproape mângâietor, iar prin zâmbetul acela blând îi ofer, tăcut, garanția că nu-l voi forța să pășească într-o
