mine ca într-un reflex protector, ci de întreaga lui energie — de tonalitatea vocii lui, joasă,
dar lipsită de gravitate, care părea să se topească în aerul călduț al serii fără să-l tulbure. Și de felul în care mă privea — nu cu insistență, nu cu dorința de a pătrunde cu forța într-o lume
