să fim puțin mai sinceri, fără spectatori. Am urmat-o în tăcere, cu sticla de Tequila într-o mână
și paharul în cealaltă. Fiecare pas, calculat. Ajunși în foișor, m-am lăsat pe canapeaua rece, lângă ea, fără să spun nimic. Doar aerul rece de afară și mirosul vag de iarbă udă ne mai acompaniau.
