— „Așa am arătat și eu atunci?” Schițez un zâmbet blând și-l acopăr cât de bine pot, căci
— Privisem pachetul câteva secunde bune, regretam că mă oprisem să mi-l cumpăr, altfel
— putut relaxa și în același timp ajuta să nu răcesc. Mă opresc totuși când aud pași, privirea
— îl retrăiam văzând-o-n fața ochilor. ❝Bună!❞ Rostesc în cele din urmă, deși cuvintele ei
— ❝Probabil că se mai vând, chiar am una și-n cameră, dar nu e cool să umbli cu ea după
— așeza cu grijă pătura pe spate. ❝Cred că tu arătai mai bine totuși.❞ Mijesc ușor privirea
— privirea. Acum că-mi lăsam celelalte simțuri să observe și ele, un miros a copt mă
— Mă străduiesc să nu-mi dau ochii peste cap, chiar și-n joacă, la adresa explicației sale
— Mi-era drag când se purta așa; nu-l cunosc de mult timp, dar tind să cred că ar trebui
— Ești de acord cu mine?” Însă, răspunsul său pentru asta nu se mai află neapărat printre
— nu știu dacă lipsa experiențelor amoroase din partea mea avea vreo vină-n asta, cert
— nimic și că ți-e poftă și de desert, am pregătit câte ceva. Poate... vrei să mâncăm împreună?”
