— așeza cu grijă pătura pe spate. ❝Cred că tu arătai mai bine totuși.❞ Mijesc ușor privirea
ce-mi cade asupra sa, a ochilor, ulterior a întregii prezențe. Poate ploaia sau aerul ce devenise atât de fresh afară mă determinau să gândesc puțin mai neortodox, așa că-mi mut la scurtă vreme
