— îl retrăiam văzând-o-n fața ochilor. ❝Bună!❞ Rostesc în cele din urmă, deși cuvintele ei
sunt cu totul altele și mă învăluie într-o stare nouă, de euforie. Părea să-i pese cu adevărat de starea mea și chiar îmi întoarce gestul absolut natural pe care-mi amintesc că-l săvârșisem atunci.
