Nu puteam să mint. Nici măcar cu intenția nobilă de-a-l proteja sau cu impulsul egoist de-a
începusem să-l port cu mine fără să-mi dau seama. O prezență în umbră, dar cu ecou clar. Îl
dacă ar fi zâmbit la gustul ăsta sau dacă i-ar fi plăcut să mă vadă așa, concentrată, cu părul
Și da, știam cât de pueril părea totul, mai ales pentru cineva ca mine, care pretindea că știe
din cărți prăfuite și vise recente, m-am pomenit cu o tavă în mâini. Pe ea, un platou de prăjituri
înaintea gândului. Ajunsă în fața ușii, am auzit voci. Pe a lui, inconfundabilă, și altele, amesteca
El era acolo, cu spatele la mine, gluga trasă pe cap, scăldat într-o lumină albastră, rece, care
și o cafea care deja începuse să se răcească, am pășit mai aproape și-am continuat: „Ți-am
să se aștearnă ca o mângâiere și nu ca o întrerupere.
Deși îmi petrecusem aproape toată ziua precedentă la sediul organizației, problema noastră
aparținând unuia dintre cele mai periculoase și corupte carteluri din Buenos Aires — o piesă-cheie
din lume să-și protejeze imperiul. Pe scurt, era genul de operațiune care îi separă pe cei
