1462 poze   2001 vizite

remind you again ll outdoor pool

aproape didactic, ridicând paharul la gură. "Nu te-am perceput ca fiind acidă. Doar... precaută.; Iar precauția, la mine, nu naște reticență, ci curiozitate." Sorbeam puțin din bourbon, lăsând căldura lichidului să-mi înmoaie cuvintele următoare. Când am lăsat paharul jos, zâmbetul îmi
aproape didactic, ridicând paharul la gură. "Nu te-am perceput ca fiind acidă. Doar... precaută.
înflorea deja pe buze — acela larg, ușor ironic, care trăda gropițele rareori vizibile, acelea; care apăreau doar când nu mă luam prea în serios.  "Nu cred că sunt ciudat. Cred că sunt doar... incompatibil cu ceea ce tu consideri firesc. Ceea ce e, recunosc, un compliment excelent
înflorea deja pe buze — acela larg, ușor ironic, care trăda gropițele rareori vizibile, acelea
mascat." Îi privesc reacția, atent, dar fără presiune. Genul acela de privire care pare că îți; citește replicile și subtextul deopotrivă. "În fond, sunt încă un străin pentru tine, nu?" adaug cu un ton vag autoironic, lăsând un pufnet scurt, amuzat, să-mi scape. Nu râdeam de ea.
mascat." Îi privesc reacția, atent, dar fără presiune. Genul acela de privire care pare că îți
Râdeam de situația în sine. De comicul subtil al faptului că ne catalogam reciproc din primele; replici, ca și cum am fi putut reduce un om la un adjectiv sau două."Și, vezi tu," continui, sprijinindu-mi coatele pe genunchi, cu voce joasă, "ciudățenia mea, așa cum o numești tu,
Râdeam de situația în sine. De comicul subtil al faptului că ne catalogam reciproc din primele
„Curiozitatea ta nu face decât să o hrănească pe a mea.” Vocea mea e calmă, dar și ușor; ironică, cu un zâmbet abia sesizabil în colțul buzelor. „Suntem doi oameni care vor același lucru — să înțeleagă, să decodeze — dar niciunul dintre noi nu e dispus să coboare zidurile
„Curiozitatea ta nu face decât să o hrănească pe a mea.” Vocea mea e calmă, dar și ușor
„suficient de mult încât să permită cu adevărat asta.” Îl privesc o secundă în tăcere, apoi; chicotesc scurt, lăsându-mi ochii să alunece către piscină. „Raportat la cât de puțin știi despre mine, aș putea la fel de bine să fiu o psihopată în serie. Și tu n-ai avea nici cea mai vagă idee.”
„suficient de mult încât să permită cu adevărat asta.” Îl privesc o secundă în tăcere, apoi
Mă opresc. O pauză mică, intenționată, cât să creez un spațiu între noi — nu de distanțare,; ci de observație reciprocă. Între gânduri. „Suntem doi străini care își vorbesc în anecdote și pretind că pot să se descifreze. E dureros de hilar. Dar nu din motivele pe care le-ai
Mă opresc. O pauză mică, intenționată, cât să creez un spațiu între noi — nu de distanțare,
„enumerat mai devreme te-am numit ciudat.” Îmi întorc privirea spre el din nou. „Ci din felul; în care cauți — răspunsuri, fisuri, adevăruri. Cercetezi cu atenția unui om care știe exact unde să privească, dar nu e mereu sigur dacă vrea ce găsește. Ai o abilitate demnă
„enumerat mai devreme te-am numit ciudat.” Îmi întorc privirea spre el din nou. „Ci din felul
„de invidiat, recunosc.” Îmi încrucișez brațele pe piept, fără defensivă. Doar gândită.; „Dar oricât de prezent pari, ești și în altă parte. Mereu. Parcă o parte din tine rămâne suspendată în altă dimensiune. Și poate tocmai asta e darul tău — te folosești de el cumva,
„de invidiat, recunosc.” Îmi încrucișez brațele pe piept, fără defensivă. Doar gândită.
„în avantajul tău. Deși nu știu dacă te ajută sau te izolează.” Era ușor să vorbesc cu el.; Chiar dacă discuția avea acel aer ușor haotic, în care fiecare replică părea mai mult o întrebare decât un răspuns, exista un fir invizibil care lega totul. Un ritm. O ordine. Cu alți oameni,
„în avantajul tău. Deși nu știu dacă te ajută sau te izolează.” Era ușor să vorbesc cu el.
poți turna adevăruri pe tavă și tot nu te vor înțelege. Cu el, însă, lucrurile păreau să curgă; altfel. Nu era nevoie de explicații lungi. Doar de nuanțe. M-am ridicat încet de pe șezlong, fără grabă. Mi-am lăsat pașii să mă conducă spre piscină, simțind ușoara vibrație a apei
poți turna adevăruri pe tavă și tot nu te vor înțelege. Cu el, însă, lucrurile păreau să curgă
sub luminile difuze. M-am așezat pe margine, lăsându-mă pe vine, apoi mi-am coborât picioarele; în apă. Puțin rece. Dar plăcut. Revigorant, cumva. Fusta pe care o purtasem, în sfârșit, părea o alegere inspirată. Iar cizmele... cizmele erau deja abandonate undeva lângă șezlong,
sub luminile difuze. M-am așezat pe margine, lăsându-mă pe vine, apoi mi-am coborât picioarele

Comentarii album • 1
Darkmocracy 15 mai 2025  
nu cred că e singulară. E un tipar comun, doar ambalat diferit. La fel ca în cazul tuturor. Eu reacționez, pur și simplu, în oglindă. Dacă primesc bunătate, ofer versiunea mea cea mai umană. Poate chiar blândă. Dar dacă sunt întâmpinat cu ostilitate..." Ridic din umeri, aproape elegant. "Nu ezit să răspund. Și nu cred că sunt singurul care funcționează așa. Doar că eu recunosc." - Dante (pagina 3)
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.