înflorea deja pe buze — acela larg, ușor ironic, care trăda gropițele rareori vizibile, acelea
care apăreau doar când nu mă luam prea în serios. "Nu cred că sunt ciudat. Cred că sunt doar... incompatibil cu ceea ce tu consideri firesc. Ceea ce e, recunosc, un compliment excelent
