„de invidiat, recunosc.” Îmi încrucișez brațele pe piept, fără defensivă. Doar gândită.
„Dar oricât de prezent pari, ești și în altă parte. Mereu. Parcă o parte din tine rămâne suspendată în altă dimensiune. Și poate tocmai asta e darul tău — te folosești de el cumva,
