nothing as good as us ll eps02

pe autopilot. -Selene

să-i dai culoare, să o guști din plin… chiar dacă știi că uneori, inevitabil, o să doară.” Fac o pauză. Nu pentru efect, ci pentru că simt nevoia unei ancore. Îmi ridic paharul de limonadă, iar prospețimea lămâii îmi alină glasul. „Cât despre gluma mea...” adaug apoi, cu o sprânceană ușor arcuită și un zâmbet ce redevine ușor jucăuș, „pentru cineva care se laudă cu talentul de a sparge coduri, ți-a fost al naibii de greu să decodezi ironia dintr-o simplă glumă.” Îi ofer un scurt moment de tăcere, cât să mă asigur că înțelege că nu e o lovitură, ci mai degrabă un dans verbal — o joacă serioasă între doi oameni care se citesc cu prudență. „Nu îmi permit,” continui, ceva mai blând, „să judec relația ta cu Blaise. Sunt convinsă că, dacă există, e construită pe motive solide… autentice. Voi doi nu aveți aerul celor care-și dau mâna ușor. Mai degrabă semănați cu doi camarazi care au supraviețuit împreună pe frontul unei lumi cinice. Prietenia voastră pare tăcută, dar plină de coduri de onoare… și cine sunt eu să mă joc cu un astfel de cod?” Mă opresc acolo, nu pentru că aș fi terminat ce aveam de spus, ci pentru că știu când să las cuvintele să respire. Și pe el — să aleagă dacă le va asculta sau doar le va închide într-un sertar al minții, alături de alte lucruri pe care nu e pregătit să le recunoască încă. -Nadine (pagina 9)

mărturisi un secret vechi cât lumea, „e în firea mea să vorbesc în dodii. Aluzii, ambiguități… sunt monedele cu care cumpăr atenția celorlalți.” -Nadine (pagina 7)