Continui să-l ascult. Sau, mai exact, să-l tolerez. Cuvintele îi curg greoi, ca și cum fiecare
propoziție s-ar târî afară, flămândă de sens. Îmi stăpânesc cu greu un căscat, nu din politețe, ci dintr-un rest de disciplină. Nu era vina lui că era banal. Doar o constatare inevitabilă.
