posibilă. Pe unii îi mai sperie cuvintele învelite în catifea; pe mine nu mă mai sperie nici glonțul
d-apoi poezia. Tocmai când duelul nostru verbal, acest schimb pueril de ego-uri neînfrânate, părea să se prelungească inutil, o voce feminină, obosită, dar nu sleită; blândă, dar cu


Continui să-l ascult. Sau, mai exact, să-l tolerez. Cuvintele îi curg greoi, ca și cum fiecare
„Bine punctat. Doar că ai uitat un detaliu: tu chiar acum vorbești într-o oglindă. Și dacă ai
posibilă. Pe unii îi mai sperie cuvintele învelite în catifea; pe mine nu mă mai sperie nici glonțul
cu o demnitate care nu cerea, ci impunea respect, se face auzită. Îmi întorc privirea spre ea
să o ducă. „Bună seara.” Răspund, iar tonul meu, deși rece, se modelează ușor, ca un metal



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!