vizibile doar în lumină slabă. „Iar tu, dacă ai ambiția să livrezi replici inteligente, ți-aș sugera
au renunțat de mult să se aștepte la profunzime de la necunoscuți. Nu-mi era clar de ce era
nu vorbeam între doi bărbați, ci între doi strigoi care-și recunoșteau umbrele.
― După jumătate de zi petrecută în spital, o fugă acasă, pregătiri pentru eveniment și petrecerea
― lase urme adânci asupra mea. Coborâsem precum o gazelă din mașină colegului meu care
― În regulă, acum era momentul în care trebuia să par o divă, nu pentru că-mi doream
― nu cumva ea să stea nepotrivit, poate prea ridicată sau sucită! Îmi trec fugitiv mâna prin păr,
― În continuare, cu mare stăpânire asupra fiecărui pas, mă îndrept către
⸺ Uită să clipească. Ochii lui, două tăişuri cenuşii în umbra slabă a bucătăriei, rămân fixaţi
⸺ unor oameni care nu meritau mai mult de-atât. Îşi sprijină antebraţul tatuat pe masă, de
⸺ ridicare a colţului gurii trădează un zâmbet aproape imperceptibil. „Nu prea-mi place să citesc.
⸺ lanţul de la gât se clatină uşor sub tricoul închis. Părea că-l disecă din priviri, analizând nu