s-ar putea auzi între camere. Nu închiriezi spațiu în mijlocul altor vieți dacă tot ce vrei e izolar
și ieși după bunul plac. Asta scria în contractul de închiriere, nu? Asta plătiserăm cu toții, liber
gratuită. „Nu chiar...” am rostit, calm, luând o gură din ceai. Am lăsat liniștea să curgă o secundă
l-am primit deja.” Îi întorc vorbele nu dintr-un capriciu retoric, ci dintr-o speranță tăcută, că
⸺ Zayaan simţi cum privirea acestuia îi pătrunde până în oase, un cercel invizibil care-i strângea
⸺ holba? Îi cerea în mod indirect să afle cum e să aibă ochi la spate? Se simţea ca o pradă
⸺ ascunsă sub piele, apoi, fără să-şi schimbe postura, privirea lui se făcu mai tăioasă, mai
⸺ Iritarea i se simţea în muşchii feţei, dar nu avea chef să se întindă pe vorbe inutile. „Dacă
Lent , nu din precauție, căci individul din fața mea nu emana nici cea mai vagă amenințare, ci
Expresia îmi rămăsese nemișcată, ca un vechi obicei dintr-o viață în care chipul era singurul
putut să fiu adultul din încăpere și să pun punct acestui schimb inutil. Dar există ceva adânc
în seara asta, o aruncasem în aer. Pas după pas, calm, calculat, trag un scaun și mă așez