l-am primit deja.” Îi întorc vorbele nu dintr-un capriciu retoric, ci dintr-o speranță tăcută, că
poate, auzindu-le rostite din altă gură, o să-i pară cât de goale au sunat dintr-a lui. Nu pentru că mă inspirau, ci pentru că uneori, oglinda e mai tăioasă decât orice replică.
