⸺ unor oameni care nu meritau mai mult de-atât. Îşi sprijină antebraţul tatuat pe masă, de
parcă ar fi un avertisment gravat în carne. Nu e grabă. Tăcerea e terenul lui preferat—acolo unde ceilalţi se bâlbâie sau încearcă să pară ce nu sunt, el doar... aşteaptă. De data asta, o uşoară
