— Cu siguranță rochia, machiajul, de fapt întreaga-mi apariție încă păstrau urmele unei nopți
— Tocurile al căror sunet se oprește când ajung în dreptul frigiderului își ceruseră tributul se
— pahar din suportul aflat în apropierea mea și-l umplu cu apă, rece așa cum îmi doream
— moment, oricum nu mă privea, mai ales că nimeni nu sărise la gâtul nimănui. În liniștea
— Nu apucasem însă să-l duc bine către buze, căci gestul unuia dintre bărbați îmi întrerupe
— în timp ce celălalt îmi întinsese în felul lui o punte tăcută, clar nu cu vreun interes anume,
Războinicul decăzut s-a retras, poate sătul să-și mai consume energia în dueluri fără miză sau
dar care nu trecuse de registrul unei recitări ratate. Rămăsesem, așadar, singur. Sau poate
ceva recognoscibil, nu în trăsături, ci în contrastul pe care-l crea. Era calm într-un ocean de
nu fără un rol de jucat. Sub acoperire, știam să fiu seducător, atent, rafinat. Dar atunci jucam dup
nu știam să fiu citit. Nu-i întorc privirea. Nu pentru că evit, ci pentru că unele lucruri trebuie
aproape mecanice, apoi o clătesc sub jetul apăsător al chiuvetei. Apele curg, dar gândurile
