iar asta m-a făcut să-mi doresc să nu stric echilibrul. „Da, din păcate lucrez mult și n-am apucat
câțiva pași spre masă, nu spre ea. Îi observasem paharul gol și, fără să întreb, îl luai. Îl umplui
Pun paharul în fața ei, cu o mișcare calmă, aproape tandră prin simplitate. Aștept, nu insistent,
— Simțisem mișcarea din colțul privirii, bărbatul se întorsese către mine de data aceasta
— felul în care umerii i se lăsaseră ușor în jos, relaxați. Un lucru însă era clar, nu îl analizam
— era numele său, mi-l reumpluse fără să cer, ca o notificare că mă observase. Dar aparent
— degrabă decât una invazivă. „Am avut mulți pacienți astăzi, venind după o gardă mai
— doar câteva zile înainte, dar asta era altă poveste și mă obosise doar emoțional, puțin
— „Să înțeleg că jobul nu-ți permite să stai mult pe aici sau este într-atât de solicitant încât
— Azi dimineață avusesem două alegeri de făcut: îmi iau sau nu-mi iau umbrelă, merg cu
— Un rând de aplauze aici, vă rog. Așa se face că, pe drum spre casă, se stârnise mare
— de primăvară ce-și făcuse intrarea mai dramatic. Noroc cu apa asta că acum mi se vedea
