câțiva pași spre masă, nu spre ea. Îi observasem paharul gol și, fără să întreb, îl luai. Îl umplui
apă ca un gest firesc, nu galant, ci corect, poate singurul mod în care știam să ofer ceva fără să cer nimic. „De dragul conversației... pot să te întreb ce te-a obosit atât de tare?”
