iar asta m-a făcut să-mi doresc să nu stric echilibrul. „Da, din păcate lucrez mult și n-am apucat
să mă arăt prea mult pe aici, dar... locuiesc deja de o lună.” Nu era o scuză. Era un fapt spus cu tonul unui om care nu se justifică, dar nici nu se ascunde. Mă desprinsei ușor de blat și făcui
