Lăsai cana să se scurgă pe suport, cu un gest lent, aproape ritualic, apoi mă întorsei pe călcâie.
Nu m-am apropiat. Nu era nevoie. Îmi proptii palmele de marginea blatului, păstrând distanța, nu din teamă, ci din respect. O priveam direct, dar fără intenția de a pătrunde, fără să


vorbe, tăcerea aceasta avea consistența unei înțelegeri implicite, iar în cadrul ei, corpul meu,
iar numele îi rămase suspendat undeva în mintea mea, agățat nu de vreo atracție superficială,
Lăsai cana să se scurgă pe suport, cu un gest lent, aproape ritualic, apoi mă întorsei pe călcâie.
cotrobăi după slăbiciuni. Nu zâmbii, ar fi fost un artificiu pe chipul meu prea obișnuit cu grimasel
iar asta m-a făcut să-mi doresc să nu stric echilibrul. „Da, din păcate lucrez mult și n-am apucat



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!