iar numele îi rămase suspendat undeva în mintea mea, agățat nu de vreo atracție superficială,
ci pentru că era, în mod paradoxal, prima întâlnire reală din această casă, lipsită de provocare, fără duel de replici, fără colți ascunși sub zâmbete. Doar simplă, politică, umană.


Liniștea care se așternuse între noi nu era una apăsătoare, nu forța conversația ca pe o manevră
vorbe, tăcerea aceasta avea consistența unei înțelegeri implicite, iar în cadrul ei, corpul meu,
iar numele îi rămase suspendat undeva în mintea mea, agățat nu de vreo atracție superficială,
Lăsai cana să se scurgă pe suport, cu un gest lent, aproape ritualic, apoi mă întorsei pe călcâie.
cotrobăi după slăbiciuni. Nu zâmbii, ar fi fost un artificiu pe chipul meu prea obișnuit cu grimasel



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!