nu știam să fiu citit. Nu-i întorc privirea. Nu pentru că evit, ci pentru că unele lucruri trebuie
ascunse, stângăcia mea, de exemplu, pe care o camuflez în gesturi rutiniere. Mă apropii de blat, recuperez cana abandonată, în care ceaiul devenise o amintire rece. O golesc cu mișcări
